Se spune că timpul le vindecă pe toate,dar există răni fără leac, a căror tratament e uitarea...Ce faci atunci când toate amintirile se napustesc asupra ta?Le poţi face faţă,le tratezi cu indiferenţă sau le laşi să-şi urmeze cursul firesc?
Astazi scriu după mult timp şi realizez cât de mult mi-au lipsit cuvintele acestea frumoase,cuminţi,aşezate cu care îmi pot exprima gândurile,emoţiile şi pe care mă pot baza de nenumărate ori.Cu toate astea,povestea mea de astăzi nu e despre cuvinte ci despre oameni,oameni a căror viaţa e presărată cu încercări,oameni care văd lucrurile dincolo de gri-ul societăţii în care trăim,oamenii care nu au uitat să se destăinuine unui prieten şi oameni care mai cred în prieteni,nu doar în indivizi axaţi pe interese.
Dacă astăzi sau mâine te simţi singur bate la uşa unui om care ţi-a marcat viaţa,care are o poveste frumoasă şi o să vezi că sufletul tău îţî va mulţumi.Bucură-te de tot ce e în jurul tău şi schimbă ceva!
