Blogger Templates by Blogcrowds

Despre timp şi oameni

duminică, 2 martie 2014
Se spune că timpul le vindecă pe toate,dar există răni fără leac, a căror tratament e uitarea...Ce faci atunci când toate amintirile se napustesc asupra ta?Le poţi face faţă,le tratezi cu indiferenţă sau le laşi să-şi urmeze cursul firesc?
       Astazi scriu după mult timp şi realizez cât de mult mi-au lipsit cuvintele acestea frumoase,cuminţi,aşezate cu care îmi pot exprima gândurile,emoţiile şi pe care mă pot baza de nenumărate ori.Cu toate astea,povestea mea de astăzi nu e despre cuvinte ci despre oameni,oameni a căror viaţa e presărată cu încercări,oameni care văd lucrurile dincolo de gri-ul societăţii în care trăim,oamenii care nu au uitat să se destăinuine unui prieten şi oameni care mai cred în prieteni,nu doar în indivizi axaţi pe interese.
Dacă astăzi sau mâine te simţi singur bate la uşa unui om care ţi-a marcat viaţa,care are o poveste frumoasă şi o să vezi că sufletul tău îţî va mulţumi.Bucură-te de tot ce e în jurul tău şi schimbă ceva!

Un crâmpei din timp.

duminică, 22 mai 2011
Aş vrea să te iau de mână şi să-ţi aduc aminte de copilaria noastră.Să mă plimb uşor prin cartea amintirilor cu miros de gutui si să gasesc ceea ce am pierdut odata cu tine.De-aş ştii că la o anume pagină imi voi gasi copilaria aş alerga spre dânsa fara să mă opresc.fară să regret nimic şi fara să mă gândesc că de câte ori voi ajunge acolo timpul mă pierde şi nu-mi dă voie să stau o clipă de vorba cu amintirile mele.
Şi stau la poarta inimii sale şi încerc sa-i aduc aminte de mine,căci m-a uitat şi încet încet s-a îndepartat de mine ,precum te-ai îndepartat şi tu de mine..
Cu aceste ganduri incepe povestea fiecaruia dintre noi ,un pas neinsemnat pentru unii si altul important pentru altii,depinde pe care il vei alege TU ..

Never ending!

joi, 26 august 2010
Suntem asa si asa..ganduri incerte aruncate sa fie,dar uneori realizand..te trezesti si alergi sa scapi si sa uiti.Unde au disparut toate lucrurile frumoase,unde s-au indreptat zilele linistite ,unde ai refuzat sa spui "NU" fericirii?,nici nu iti amintesti,calatoria e lunga si tu la fel.Cine e vinovatul?Vreau sa ai zambetul  pe buze,acela de altadata si nu vesnicul chip posomorat de atatea si atatea clipe ,pe care le sorbi si care se duc devreme ce ai inceput!Unde te afli si ce cauti acolo?de ce nu strigi cat poti tu de tare ..sa te aud sa Te auda?De ce nu incerci macar..sau ai renuntat demult?Sa nu te mai streseze cu mii si mii de intrebarii,sa te lase liber..Reticenta ,atat ti-a mai ramas.Esti un adevarat fanatic al golului sufletesc si nu ai vrea sa te pierzi in milioane de intrebari vadite dar fara raspuns.Sunt lucruri pe care nu le rostim,pe care nu ni le amintim doar le pastram cat mai departe.Fie cum va fi,eu trebuie sa te las,dar nu vreau sa dai uitarii glasul singuratatii..Niciodata si niciodata nu trebuie sa spui Niciodata!








Iluzii

duminică, 18 iulie 2010
Se sfarseste inceputul inceputului unui start neterminat de galagia ce zace calma in afara paharului tau cu apa zdruncinat de ficare inghititura lenta pe care o savarsesti.Ce istorie ascunde in fiecare bob de nisip numarat de vant si ce lumi cucereste cu sclipirea orbitoare pe care o afiseaza .


Chiar daca nu ar conta ar fi fals sa crezi ca nu poate distruge singura clipa a existentei sale,unice de altfel.Incearca sa fii serios pana acum nu a dat gres,si acum intreba-te a cui e vina?Fosnete de hartie aruncate pe celalata parte a lumii, nu le asculta nici pamantul,stau linistite si purtate de vant undeva unde nimeni nu isi indreapta pasii doar atunci cand v-a fii mult prea tarziu,pentru ca in acel tarziu realizeaza adevaratul sens de fi.Si nu m-ar suprinde daca pur si simplu s-ar sfarsi imprevizibil,intr-o oarecare masura a timpului,atunci v-a trebui sa cred ca nu a fost sa fie si incetez sa gandesc la ce ar fi fost.


Nu ocolesc infinitul si nu vreau sa-l cuceresc ,pana maine mai e mult si daca nu ajung ,nu voi regreta,nu are rost ,trebuie sa-mi hranesc optimismul cu alte vorbe,decat cele zadarnice.insa se face tarziu si trebuie sa parasesc zarea...Sa fiu eu de ieri.

Un ultim..nimic!

sâmbătă, 17 iulie 2010
Poti asculta aceasi melodie la nesfarsit e tot nimic,dar tie iti place,o adori si nu crezi ca te vei satura sa o asculti .Banal de altfel,si cine credea ca lucrul acesta e depasit deja?Nimeni si apoi urmeaza nimic!Nimicul acela te doboara pana la urma,nu a fost si nu v-a fi nimic ,punct,dar cui ii pasa?noi ramanem tot noi,naruind vise peste vise,zambete peste zambete si ni se pare ca nu e de ajuns apoi o luam de la capat si nu stim unde am ramas,tot nesemnificativa ramane aceea imagine creata in apusul zilei la capatul labiritul de ceata unde aspiri ca vei ajunge vreodata .


N-ar conta daca te pierzi pentru ca ar fi un nimic pentru tine si continui sa speri ca pasii vor calca pe acele meleaguri cu mistere inca nedeslusite,nu vei stii.Incredere ai strans cat pentru milioane de ani,si te intreb,pentru cine?Si imi raspunzi ca pentru finalul fericit al visului tau ascuns pe care il astepti in gara vislor pierdute,nu l-ai cunoscut si ti-ai dori sa-i vezi chipul,nu are multe bagaje si e la fel de nerabdator ca si tine,cuvinte nu ti-ai gasit ,dar astepti ..se indreapta spre tine si tocmai atunci te trezesti!Acum mai crezi ca e nimic?Raspunde-mi..!!

Impredictibilul ti-a batut la usa!



Iti poti urma imboldul dat de inima atat timp cat stii ca pe aceea carare nu sunt spini,si daca sunt,ce e de facut?Ii calci in picioare si te ranesti,v-a fi dureros,dar ce alegi drumul usor sau cel dificil?Atat de complicat,un simplu Da sau un si mai simplu NU.


Astepti inca un sigur motiv ,un sigur pretex spre ceea ce optezi intr-un final.Daca nu te poti hotari esti indecis,sovai la ceea ce te framanta insa nu te lasi batut chiar daca lucrul acesta induce teama.Si iti doresti sa cauti un raspuns rapid si rezonabil,dar el intarzie sa apara iar atunci adormi.In somul tau dulce te striga si te provoaca,nu-l asculti ,incerci sa nu te lasi pacalit si continui sa moţăi.Brusc te trezesti,ai auzit un sunet ce te-a pus pe ganduri,nu te afli acolo unde trebuie,te afli in fata drumului tau,nazuieste ca Tu vei asculta vocea inimii tale,primul pas a fost facut,pasesti alene spre necunoscut si ti-ai fi dorit sa nu stii ,dar niciodata ca exista.

Superficial si adevarat ..lovesc.

marți, 13 iulie 2010
Aveam in mana globul meu albastru ,sclipitor cu mici fulgi de zapada ce alunecau usor peste doi delfini de aceasi culoare si ma gandeam,ei cum pot trai acolo,intr-o lume mica de aproape cativa milimetrii si sunt fericiti,nu i-am intrebat niciodata dar asa par,e doar o iluzie insa  percep eu.Si noi ,noi de nu sutem fericiti intr-o lume asa imensa si grandioasa,aici raspund eu..e colosala lumea insa uneori inauntrul ei  te poti simti ca intr-o cutie gri si uitata de toti,disperi pentru ca nu doresti decat intelegere din partea tuturor,poate si un gram de iubire,si nimic mai mult,e suficient ,doar ca nimeni nu mai e dispus sa acopere daunele interioare ,ma pierd in ceata pentru a mia oara doar pentru a-mi da seama ca ceva trebuie schimbat,de fapt trebuia si toti au uitat adevaratul sens al existentei.




Atunci plec capul ..si  spun incet ca mi-a parut nespus de rau ca suntem asa si nu dorim sa vedem asta cu adevarat.


Inca o urma de superficialitate acoperita la doua secunde de alta si mai profunda,ar trbui sa ma tem si nu o fac,stiu ca eu nu pot face nimic ,dar traiesc sa castig..razboiul launtric.

Despre vise.

Visele nu ti le poate lua nimeni se spune ..cert e ca nu se stie niciodata cum te trezesti fara ele..dar ma rog!Intrebarea mea de astazi..este :de ce avem vise?Poti crede ca atunci cand visezi la ceva se poate intampla sau nu,sau doar aspiri ca se v-a intampla si ramai cu aceea idee in capusorul tau pana cand o vei duce la bun sfarsit si stunci poti spune "Un vis a devenit realitate" si totusi nu esti sigur,intr-un final uiti si dai nepasarii cam tot ce era odata VIS.

Devii irascibil la un moment dat si cam tot ceea ce crezi tu e nimic,plin de contradictii,usoare pentru inceput apoi devin din ce in ce mai dificile.Nu e cazul sa te impacientezi,ramai calm si docil,nu pierzi nimic pana la urma e lumea ta si doar a ta,cu regulile tale,cu gandurile tale,nimeni nu poate intra aici si visurile reprezinta pentru tine portita libertatii supreme.Poti crede orice,nimeni nu te indeamna la o idee fixa ,maine poate evoci faptul ca reveriile tale sunt intr-o mare  departata de euforia ta coplesitoare si le voi pierde subit.

Time Travel..

sâmbătă, 10 iulie 2010
Sa nu ma astepti pentru ca nu voi veni,sa nu ma strigi pentru ca imi voi acoperi urechile si nu te voi auzi ,sa nu ma cauti pentru ca ma voi ascunde de tine si nu ma vei gasi,sa nu ma iei in brate pentru ca ma voi indeparta de tine,sa nu ma iubesti pentru ca ma vei face sa sufar,sa nu ma dai uitarii pentru iti voi simti lipsa de fiecare data cand ma voi gandi la tine,sa nu-mi iei inima pentru ca nu ti-o voi da si daca se v-a intampla o voi cauta pana la capatul Pamantului,nu ma lasa sa-ti urmez pasii pentru ca stii ca nu ma voi intoarce si nu voi putea privi si schimba nimic in urma,sa nu ma lasi sa plang pentru ca voi regreta,si daca voi regreta ar insemna sa regret ce a fost frumos,sa nu ma lasi sa ma pierd in vraja ta pentru ca se v-a sfarsi,sa nu ma lasi sa-mi pierd speranta pentru ca tu stii ca ma voi prabusi la cel mai mic strigat mut...Sa nu pleci niciodata..si a plecat fara sa ii spun "Adio"!

O pana la masina vietii mele..



Realitatea


Am avut prilejul sa nu aleg realitatea pentru ca e cutremuratoare,si chiar e..avea carmiziile cazute si acoperisul plutea in deriva aerului,dar podul ei..arata dezastruos cu mii si mii de bucati gata sa se prabuseasca la cea mai mica atingere..m-am asezat pe un nor si am vrut sa o intreb ce si cum?Nu am avut timp,pentru ca pleca grabita,incotro?nu se stie..doar asa de dragul de a se plimba..si cum are darul de a o da in bara cam tot timpul,i se reproseaza dar ea se face ca nu aude!Nu are constiinta ,si timpul il alunga pe neasteptate..nu vrea sa ne asculte,musca cu placere din anii fiintei noastre,am cazut in ea si dorim sa iesim cu ardoare!
Pasii marunti calca aceleasi carari batute si de alte realitati ca ea!Ce mai doreste acum oare?niciodata nu-mi da pace!Incercariile ei par de neoprit ,are un tic anume, insolit.Pur si simplu ii place sa ma vada suferind si numai pe mine si pe alti..e sadica de la Pamant pana la Cer!De as putea gasi raspunsul la intrebarea ei inca inexistenta?de ce ma consum ?..oricum ea v-a ramane pana la sfarsit si mereu cu aceleasi ganduri..eu doar voi trai si o voi ignora !