Blogger Templates by Blogcrowds

Iluzii

duminică, 18 iulie 2010
Se sfarseste inceputul inceputului unui start neterminat de galagia ce zace calma in afara paharului tau cu apa zdruncinat de ficare inghititura lenta pe care o savarsesti.Ce istorie ascunde in fiecare bob de nisip numarat de vant si ce lumi cucereste cu sclipirea orbitoare pe care o afiseaza .


Chiar daca nu ar conta ar fi fals sa crezi ca nu poate distruge singura clipa a existentei sale,unice de altfel.Incearca sa fii serios pana acum nu a dat gres,si acum intreba-te a cui e vina?Fosnete de hartie aruncate pe celalata parte a lumii, nu le asculta nici pamantul,stau linistite si purtate de vant undeva unde nimeni nu isi indreapta pasii doar atunci cand v-a fii mult prea tarziu,pentru ca in acel tarziu realizeaza adevaratul sens de fi.Si nu m-ar suprinde daca pur si simplu s-ar sfarsi imprevizibil,intr-o oarecare masura a timpului,atunci v-a trebui sa cred ca nu a fost sa fie si incetez sa gandesc la ce ar fi fost.


Nu ocolesc infinitul si nu vreau sa-l cuceresc ,pana maine mai e mult si daca nu ajung ,nu voi regreta,nu are rost ,trebuie sa-mi hranesc optimismul cu alte vorbe,decat cele zadarnice.insa se face tarziu si trebuie sa parasesc zarea...Sa fiu eu de ieri.

Un ultim..nimic!

sâmbătă, 17 iulie 2010
Poti asculta aceasi melodie la nesfarsit e tot nimic,dar tie iti place,o adori si nu crezi ca te vei satura sa o asculti .Banal de altfel,si cine credea ca lucrul acesta e depasit deja?Nimeni si apoi urmeaza nimic!Nimicul acela te doboara pana la urma,nu a fost si nu v-a fi nimic ,punct,dar cui ii pasa?noi ramanem tot noi,naruind vise peste vise,zambete peste zambete si ni se pare ca nu e de ajuns apoi o luam de la capat si nu stim unde am ramas,tot nesemnificativa ramane aceea imagine creata in apusul zilei la capatul labiritul de ceata unde aspiri ca vei ajunge vreodata .


N-ar conta daca te pierzi pentru ca ar fi un nimic pentru tine si continui sa speri ca pasii vor calca pe acele meleaguri cu mistere inca nedeslusite,nu vei stii.Incredere ai strans cat pentru milioane de ani,si te intreb,pentru cine?Si imi raspunzi ca pentru finalul fericit al visului tau ascuns pe care il astepti in gara vislor pierdute,nu l-ai cunoscut si ti-ai dori sa-i vezi chipul,nu are multe bagaje si e la fel de nerabdator ca si tine,cuvinte nu ti-ai gasit ,dar astepti ..se indreapta spre tine si tocmai atunci te trezesti!Acum mai crezi ca e nimic?Raspunde-mi..!!

Impredictibilul ti-a batut la usa!



Iti poti urma imboldul dat de inima atat timp cat stii ca pe aceea carare nu sunt spini,si daca sunt,ce e de facut?Ii calci in picioare si te ranesti,v-a fi dureros,dar ce alegi drumul usor sau cel dificil?Atat de complicat,un simplu Da sau un si mai simplu NU.


Astepti inca un sigur motiv ,un sigur pretex spre ceea ce optezi intr-un final.Daca nu te poti hotari esti indecis,sovai la ceea ce te framanta insa nu te lasi batut chiar daca lucrul acesta induce teama.Si iti doresti sa cauti un raspuns rapid si rezonabil,dar el intarzie sa apara iar atunci adormi.In somul tau dulce te striga si te provoaca,nu-l asculti ,incerci sa nu te lasi pacalit si continui sa moţăi.Brusc te trezesti,ai auzit un sunet ce te-a pus pe ganduri,nu te afli acolo unde trebuie,te afli in fata drumului tau,nazuieste ca Tu vei asculta vocea inimii tale,primul pas a fost facut,pasesti alene spre necunoscut si ti-ai fi dorit sa nu stii ,dar niciodata ca exista.

Superficial si adevarat ..lovesc.

marți, 13 iulie 2010
Aveam in mana globul meu albastru ,sclipitor cu mici fulgi de zapada ce alunecau usor peste doi delfini de aceasi culoare si ma gandeam,ei cum pot trai acolo,intr-o lume mica de aproape cativa milimetrii si sunt fericiti,nu i-am intrebat niciodata dar asa par,e doar o iluzie insa  percep eu.Si noi ,noi de nu sutem fericiti intr-o lume asa imensa si grandioasa,aici raspund eu..e colosala lumea insa uneori inauntrul ei  te poti simti ca intr-o cutie gri si uitata de toti,disperi pentru ca nu doresti decat intelegere din partea tuturor,poate si un gram de iubire,si nimic mai mult,e suficient ,doar ca nimeni nu mai e dispus sa acopere daunele interioare ,ma pierd in ceata pentru a mia oara doar pentru a-mi da seama ca ceva trebuie schimbat,de fapt trebuia si toti au uitat adevaratul sens al existentei.




Atunci plec capul ..si  spun incet ca mi-a parut nespus de rau ca suntem asa si nu dorim sa vedem asta cu adevarat.


Inca o urma de superficialitate acoperita la doua secunde de alta si mai profunda,ar trbui sa ma tem si nu o fac,stiu ca eu nu pot face nimic ,dar traiesc sa castig..razboiul launtric.

Despre vise.

Visele nu ti le poate lua nimeni se spune ..cert e ca nu se stie niciodata cum te trezesti fara ele..dar ma rog!Intrebarea mea de astazi..este :de ce avem vise?Poti crede ca atunci cand visezi la ceva se poate intampla sau nu,sau doar aspiri ca se v-a intampla si ramai cu aceea idee in capusorul tau pana cand o vei duce la bun sfarsit si stunci poti spune "Un vis a devenit realitate" si totusi nu esti sigur,intr-un final uiti si dai nepasarii cam tot ce era odata VIS.

Devii irascibil la un moment dat si cam tot ceea ce crezi tu e nimic,plin de contradictii,usoare pentru inceput apoi devin din ce in ce mai dificile.Nu e cazul sa te impacientezi,ramai calm si docil,nu pierzi nimic pana la urma e lumea ta si doar a ta,cu regulile tale,cu gandurile tale,nimeni nu poate intra aici si visurile reprezinta pentru tine portita libertatii supreme.Poti crede orice,nimeni nu te indeamna la o idee fixa ,maine poate evoci faptul ca reveriile tale sunt intr-o mare  departata de euforia ta coplesitoare si le voi pierde subit.

Time Travel..

sâmbătă, 10 iulie 2010
Sa nu ma astepti pentru ca nu voi veni,sa nu ma strigi pentru ca imi voi acoperi urechile si nu te voi auzi ,sa nu ma cauti pentru ca ma voi ascunde de tine si nu ma vei gasi,sa nu ma iei in brate pentru ca ma voi indeparta de tine,sa nu ma iubesti pentru ca ma vei face sa sufar,sa nu ma dai uitarii pentru iti voi simti lipsa de fiecare data cand ma voi gandi la tine,sa nu-mi iei inima pentru ca nu ti-o voi da si daca se v-a intampla o voi cauta pana la capatul Pamantului,nu ma lasa sa-ti urmez pasii pentru ca stii ca nu ma voi intoarce si nu voi putea privi si schimba nimic in urma,sa nu ma lasi sa plang pentru ca voi regreta,si daca voi regreta ar insemna sa regret ce a fost frumos,sa nu ma lasi sa ma pierd in vraja ta pentru ca se v-a sfarsi,sa nu ma lasi sa-mi pierd speranta pentru ca tu stii ca ma voi prabusi la cel mai mic strigat mut...Sa nu pleci niciodata..si a plecat fara sa ii spun "Adio"!

O pana la masina vietii mele..



Realitatea

Am avut prilejul sa nu aleg realitatea pentru ca e cutremuratoare,si chiar e..avea carmiziile cazute si acoperisul plutea in deriva aerului,dar podul ei..arata dezastruos cu mii si mii de bucati gata sa se prabuseasca la cea mai mica atingere..m-am asezat pe un nor si am vrut sa o intreb ce si cum?Nu am avut timp,pentru ca pleca grabita,incotro?nu se stie..doar asa de dragul de a se plimba..si cum are darul de a o da in bara cam tot timpul,i se reproseaza dar ea se face ca nu aude!Nu are constiinta ,si timpul il alunga pe neasteptate..nu vrea sa ne asculte,musca cu placere din anii fiintei noastre,am cazut in ea si dorim sa iesim cu ardoare!
 Pasii marunti calca aceleasi carari batute si de alte realitati ca ea!Ce mai doreste acum oare?niciodata nu-mi da pace!Incercariile ei par de neoprit ,are un tic anume, insolit.Pur si simplu ii place sa ma vada suferind si numai pe mine si pe alti..e sadica de la Pamant pana la Cer!De as putea gasi raspunsul la intrebarea ei inca inexistenta?de ce ma consum ?..oricum ea v-a ramane pana la sfarsit si mereu cu aceleasi ganduri..eu doar voi trai si o voi ignora !



It's..love!

miercuri, 7 iulie 2010

Are zambetul de catifea si buzele rosii asemeni cireselor  de mai,nu da atentie la detalii doar analizeaza usor ,crispeaza la orice soapta si invinge intotdeauna.Nu te asculta niciodata si daca si-ar dori nu ar rezista,pleaca atunci cand ti-e lumea mai   draga si nu intentioneaza asta, ci pleaca fara motiv! Are sclipiri de jad fade,nu stie niciodata unde merge ,unde si afla si incotro v-a poposi,nu are pace si nici nu vrea,schimba zarea cu zambete colorate si apoi le inlacrimeaza ochii cu sangele  ei pur,nu se teme si nu vrea cearta cu ura,se resemneaza de atatea ori  cat e nevoie,ucide cuvintele si da frau liber sentimentelor ,traieste printre fapturile ce ii dau crezare ,nu are constiinta si nici regrete!Pare usoara dar ascunde mistere…si vreau doar sa o porti cu tine.E ea,ceea ce ramane pentru totdeauna..

Un fel de.."Inca te astept "!

Si uite-ma aici..la poarta sufletului tau..asteptand!Nu a trecut mult si secundele par zile,nu stiu de ce e rece si frig pentru ca soarele a izbucnit in rasete si pare a fi viu,sa fie ploaia ce sta la usa ta asteptand si ea sa-i deschizi ?sau poate nu vrei si i-ai spus sa plece,dar a revenit pentru ca stie ca nu ai pe nimeni,dar tu te incapatanezi sa deschizi,oare ai de ascuns ceva?ceva..ce nu ai vrea sa nu afle nici macar roua de dimineata care pleaca la prima raza..
Nu poate afla pentru ca tu..Tu nu vrei sa o primesti inauntru!Si te lasa linistit si singur ca altadata,insa acum eu astept,ma intreb daca imi vei deschide,ma intreb daca imi vei spune ce e ghimpele ce nu-ti da pace si iti taie rasuflare de fiecare data cand te  gandesti!
Dar astazi nu esti acasa si nu-mi vei deschide,nu mi-a parut rau ca am asteptat ,mi-a placut ca gandurile tale au fost acolo langa mine si mi-au tinut de cald..a fost frumos pentru ca tu inca ma pastrezi aici inuntrul sufletului tau si mie mi se pare ca sunt afara..dar voi reveni si maine si atunci ..si atunci.

pata de albastru:X

marți, 6 iulie 2010
Si nu-i asa ca si tu te-ai intrebat..de unde vine cerul?De la legenda aceea a lui Hercule?Eu nu am gasit niciodata raspunsul la intrebarea aceasta care pare sa nu aiba un raspuns tocmai concret.De fapt cine stie ce e?Nimeni.

Oglinda?nuuu..ai visat sau ti se pare!In lumea asta oglinda reflecta lucruri false si ascunde secrete,bizar..dar totusi de unde vine?

Acum ,haideti sa fim creativi,nu-i asa ca te-ai indragostit de cer prima data cand l-ai privit?Era asa timid si iti zambea,iar atunci cand tristetea il cuprindea iti arunca mici stropi de ploaie pe obraz si zambeai!Te simtit in sigurata pentru ca stiai ca e acolo mereu ,ridicai capul si iti suradea iar tu ii intorceai surasul si pareai fara de griji.De cate ori nu te-ai plimbat sub cerul liber ,poate intr-o seara de toamna tarzie sau intr-un amurg de vara..cum era ?aici cuvintele nu-si au loc...sa-l citesti si pare atotstiutor,insa nu stie nimic daca il intrebi..e aici tot timpul ,priveste-l si multumeste-i ca exsista!!

Viata..

luni, 5 iulie 2010
E aici ,e cu tine,coperta roasa a jurnalului tau de ieri,de ani si ani!te mai cunoaste sau ii pari un strain ambulant?Ai intrebat-o si nu stie?Nu astazi,nu maine,ci atunci o vei intreba!Oare ce iti v-a raspunde?
Vrei sa astepti sau pur si simplu nu esti curios?

  Atatea intrebari si poate ca nu iti v-a raspunde,ce te faci?
Fugi sau astepti ?Ai dori sa o cunosti mai bine,sa-ti poata spune povestea trista a lumii,dar acum nu stii cum sa o asculti,e ciudat si totusi de necrezut.Maine v-a fi tot aici,plina de praful ce s-a napustit peste ea,se simte singura dar e fericita,caci stie : tu nu doresti sa o arunci sau sa o arzi,tu doresti doar sa o rasfoiesti usor pana la ultima ei fila mazgalita cu cerneala rosie.Au trecut atat de multe clipe si ti s-au parut un secol,nu te-ai fi asteptat sa-ti fure ultima lacrima ce se pravalea pe obrazul tau,nu te stia ,aveai dreptate..erai strainul ce urma sa-l maturizeze,si acum ca si altii vei pleca cu pasi marunti pe drumul necunoscut.Iti spune "Adio" si iti ureaza noroc,tu intorci capul grabit si o intrebi"de ce?",apoi se face liniste si totul dispare ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.S-a dus sa caute un alt strain...

...

duminică, 4 iulie 2010

Recomandare

Cartea 

 "Bună dimineaţa băieţi!" 
 
"-Bă, n-auzi, a ieşit profesorul! Iar Camil i-a răspuns amuzat: - -Chiar acum a ieşit! " Hei, dragii mei, mi-am spus eu atunci orgolios, cu mine v-aţi găsit să faceţi haiul ăsta?"

În romanul Buna dimineata, baieti! Grigore Bajenaru surprinde si creioneaza cu maiestrie universul scolii românesti în perioada interbelica din perspectiva profesorului îndragostit de meseria sa.
Romanul este autobiografic, autorul povestind întâmplari care i-au marcat cariera de dascal si l-au format ca om.
Oameni obisnuiti, personalitati( Iacob Negruzzi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu ), împrejurari deosebite dar si întâmplari cotidiene, toate se constituie într-o imagine realista, pe alocuri sentimentala a unei parti a societatii românesti interbelice.
Chiar daca multe s-au schimbat de atunci, cititorul de azi va regasi în paginile romanului valori morale perene: omenia, responsabilitatea, dragostea, pasiunea pentru profesie etc

Ik werd geboren aan het einde van de regenboog

sâmbătă, 3 iulie 2010
curcubeul...ocean de vise si zambete colorate,o multitudine de sclipiri de nanosecunda..ce e pana la urma?

il poti privi ,apare dupa fiece ploaie care de altfel ti se pare plictisitoare..nu dureaza ,se sfarseste repede si iti lasa sentimentul de ura pentru ca ti-ai dori sa mai ramana si nu te asculta,pleaca inainte sa-ti auda si ultimul strigat mut.Apoi te resemnezi ,a trecut ,v-a veni si altul si altul,insa nu ca acesta iti spui.
Si daca s-a risipit e ca si cum ti-ar duce gandul intr-o alta dimensiune..IMPRESIONANT pentru o clipa,apoi banal pentru multe.Ego-ul sfideaza culoarea,o minte si i se daruieste...a trecut,v-a veni altul si altul..isi spune

zile de astazi..si impresii

vineri, 2 iulie 2010

ei bine..ale noastre "eterne" zile de libertate cand poti crede chiar ca aproape totul e al tau desi uneori te poti insela..un sfat nu-ti uita niciodata optimismul acasa sau daca acest lucru ti-a scapat mergi la asa zisul "plan B".(ce o fii insemnand si asta te intrebi)..apoi ulterior iti vei raspunde cu un mare entuziasm pastrat in tine.."e tot aia".Excelent..partea ce mai migaloasa tocmai a trecut si nu-i asa ca te simti mai usurat,depinde cum doresti sa o iei..it's up to you.
Abonați-vă la: Postări (Atom)