skip to main |
skip to sidebar
marți, 13 iulie 2010
Aveam in mana globul meu albastru ,sclipitor cu mici fulgi de zapada ce alunecau usor peste doi delfini de aceasi culoare si ma gandeam,ei cum pot trai acolo,intr-o lume mica de aproape cativa milimetrii si sunt fericiti,nu i-am intrebat niciodata dar asa par,e doar o iluzie insa percep eu.Si noi ,noi de nu sutem fericiti intr-o lume asa imensa si grandioasa,aici raspund eu..e colosala lumea insa uneori inauntrul ei te poti simti ca intr-o cutie gri si uitata de toti,disperi pentru ca nu doresti decat intelegere din partea tuturor,poate si un gram de iubire,si nimic mai mult,e suficient ,doar ca nimeni nu mai e dispus sa acopere daunele interioare ,ma pierd in ceata pentru a mia oara doar pentru a-mi da seama ca ceva trebuie schimbat,de fapt trebuia si toti au uitat adevaratul sens al existentei.
Atunci plec capul ..si spun incet ca mi-a parut nespus de rau ca suntem asa si nu dorim sa vedem asta cu adevarat.
Inca o urma de superficialitate acoperita la doua secunde de alta si mai profunda,ar trbui sa ma tem si nu o fac,stiu ca eu nu pot face nimic ,dar traiesc sa castig..razboiul launtric.
Publicat de
Đöυßlέ ββ
la
11:52
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu